Emailul sau e-mailul permite transmiterea sau primirea de mesaje, de obicei prin Internet. Tot „mailuri” („corespondențe”, „mesaje”) se numesc și mesajele individuale trimise prin aceste sisteme. Cuvântul provine din engleză de la electronic mail, poștă electronică. Uneori pentru e-mail se mai întrebuințează și denumirea simplă mail.
Primul e-mail a fost trimis în 1971 de către programatorul Roy Tomlinson.
O adresă de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul] este adresa site-ului web care acordă serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografică a domeniului (din engleză de la Top Level Domain). Un exemplu: ionpopescu123@yahoo.com. Semnul tipografic @ se citește în română „a rond” (engl.: at) și înseamnă „la”.
Standardul pentru e-mail este definit în RFC 5322, care stabilește printre altele că e-mailurile sunt compuse din două părți:
- antetul (header), care include informații precum destinatar, subiect, etc.
- corpul (body), textul mesajului propriu-zis.
Antetul conține cel puțin patru câmpuri:
- expeditor (From) – adresa de e-mail a expeditorului mesajului,
- destinatar (To) – adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor, dacă sunt mai mulți),
- subiectul (Subject) – un rezumat al mesajului,
- data (Date) – data și ora locală a trimiterii mesajului.
Alte câmpuri des folosite sunt:
Cc – copie la indigo (de la „Carbon Copy”) – o copie identică a mesajului trebuie trimisă și la adresa sau adresele de e-mail din acest câmp,
Bcc – copie la indigo oarbă (de la „Blind Carbon Copy”) – la fel ca și Cc, doar că niciun destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, în afară de el însuși.
Sursa: Wikipedia.org
Comentarii recente